Gheorghe Florescu a scris cartea „Memoriile unui cafegiu” cu mâna stângă! O mie de pagini, în original, în care a trebuit să se reinventeze din cauza unui accident vascular cerebral. Intersecțiile cu fotbalul sunt multiple și cuprind toată paleta de impresii, de la amuzant la controversat.
„Sunt un fel de «cârtiță»”, spune Florescu în glumă. În „povestirile sale de București” apar personalități de azi și de ieri, oameni importanți atunci și acum și chiar fotbaliști sau personalități din fotbal. De la Gică Hagi la Gigi Becali e doar o distanță de-o pagină în memoriile cafegiului. Acum, lucrează la a doua carte: „E aproape terminată! Se va numi «Jurământul unui cafegiu»”. (Interviul are loc în micuțul depozit al magazinului pe care îl deține Florescu, înconjurați de saci de cafea. Bărbatul de 66 de ani își așază, odată cu reporterul, reportofonul și, după un scurt intro, e gata de întrebări…)
Domnule Florescu, cum ajunge un cafegiu un scriitor de succes? Orice drum începe cu primul pas! Acesta este un proverb chinezesc. Dacă meseria ta se transformă în pasiune, atunci e foarte ușor și obții tot ce ți-ai propus sau chiar mai mult decât visai. Ideea de a scrie această carte nu mi-a venit mie.
Dar… Lucrând cu mari artiști și cu scriitori, aflam foarte multe lucruri. Asta până când unul dintre ei, Emil Botta, și-a dat seama de valoarea informațiilor pe care eu le acumulasem. N-aș putea spune că sunt bârfe, deși ar putea părea așa. El mi-a spus: „Domnule Florescu, așterne pe hârtie tot ce se întâmplă aici, pentru că, în viitor, o să fie de mare valoare”. Asta se întâmpla prin 1971.
Cum s-ar împăca fotbalul cu ceașca de cafea? Eu sunt dispus să le dau jucătorilor de la Steaua o cafea. Atenție! Nu o cafea pe care să o bea, ci una pe care să o mănânce! Niște grăunțe. Acestea ar putea să redea inteligența jucătorului de fotbal din România, astfel încât să uite toate tâmpeniile pe care le are în cap, tot felul de fițe cu femei sau băutură! „Alexandru Rosetti trebuia să scrie prefața”
Revenind la carte… Aceasta a apărut abia în 2008… Stați! Apoi l-am întâlnit pe marele academician Alexandru Rosetti, care a deprins faptul că eu aveam un bagaj de informații deosebit de important care ar fi putut să intereseze posteritatea. Mi-a propus să scriu cartea și el să fie autorul prefaței. Din păcate, nu a mai apucat…
Cât de greu este să scrii un astfel de volum? În 2003, fiica mea, care este scenaristă, mi-a cerut să-i scriu tot ce știu pentru un scenariu de film. Am scris opt sute de pagini cu mâna stângă! Apoi, în 2004 am plecat în Canada și acolo am învățat să scriu la calculator. A trebuit să trec tot ce scrisesem pe calculator din cauză că fata mea n-a putut să-mi descifreze scrisul de mână. A trebuit să masacrez sute de pagini pentru că Vali, fata mea, mi-a zis: „Cine stă să citească atât? Ce, tu ești Tolstoi sau Dostoievski?”.
Sunteți microbist? Nu am fost niciodată. Eram un copil foarte sărac, și mama mă ruga să nu mai joc fotbal, că îmi rupeam ghetele și nu avea bani să-mi cumpere altele. Nu urmăresc fenomenul.
În „Memoriile unui cafegiu” apar numeroase personaje din lumea fotbalului… Să vă spun ceva: cei mai apropiați mi-au fost Dudu Georgescu și Titus Ozon. Primul mi-a dăruit o replică după „Gheata de aur” pe care o câștigase. Este un tip cult și un sportiv foarte bun. El simțise efectul cafelei asupra creierului fotbalistului. Și-a dat seama că boabele pe care le bea la mine îl ajutau foarte mult pe teren. Se orienta altfel pe teren…
„Norocul familiei Becali se numește Hagi!”
Înainte de religie, de Steaua și de politică, Gigi Becali (foto) era foarte pasionat de fuste. Prima experiență sexuală a lui Gigi s-a consumat cu descendenta unui înalt demnitar comunist, purtând ciorapi de lână în picioare!
Cum era tânărul Gigi Becali? Se spune că ar fi avut reputația unui cuceritor… În tinerețe, Gigi a cunoscut-o pe fiica Licăi Gheorghiu, care era fata lui Gheorghiu Dej. Acesta din urmă i-a înfiat pe toți copiii Licăi, pentru ca, după moartea sa, nepoții să aibă drepturi egale cu cele ale copiilor. Gigi a avut o aventură de cinci ani cu Mândra Camelia Gheorghiu. Aceasta s-a îndrăgostit de Gigi Becali, iar el i-a făcut declarații puternice de dragoste, soldate cu rămânerea peste noapte la fată. A fost pentru prima dată în viața lui…
Pare o relație eterogenă… Clar. Când s-a ridicat Gigi din pat după acea noapte, Camelia a observat că amorezul ei avea ciorapii de lână în picioare. I-a atras atenția… Acum poartă ciorapi mult mai fini… El e Războinicul Luminii doar! A luptat cu sabia împotriva comuniștilor, ca Mihai Viteazul. Dar cum dracu’ să stai în pat cu ciorapii de lână în picioare?! Sper să înțeleagă gluma, mai ales că totul e real.
Ați rămas la curent cu „mondenitățile” din București? (pare puțin surprins de întrebare) Eu aflu lucruri… De pildă, în comuna Pipera se fac mai multe pariuri legate de casa pe care domnul Giovani Becali a construit-o undeva, la marginea localității. Atunci când a fost gata locuința, mai mulți băieți s-au adunat și au zis: „Băi, care o luăm de soție pe fata lui Becali?”.
Și cine reușește? Mulți puștani vor să cunoască pe una dintre fetele dânsului, pentru ca, la un moment dat, să fie stăpânii acelei case. S-ar putea să fie o glumă, dar această discuție chiar a avut loc între puștimea din Pipera. Despre Gigi, ce mai știți? Mai știu că domnul Gigi Becali are un văr, care locuiește lângă el, pe care îl cheamă Costică. Și de fiecare dată când Gigi iese pe terasă îi spune acestuia: „Costică, Costică, fă lampa mai mică!”. Din câte se vorbește prin zona aceea, cred că Becali intenționează să-i lase casa dumnealui, vărului Costică.
„Făceau troc cu arabii. Cu acordul securității, bineînțeles!”
Gheorghe Florescu explică modul în care „Regele” a salvat pe vremea lui Ceaușescu oile care l-au făcut bogat pe Gigi. Despre originile relației dintre părți, Gică Hagi și membrii familiei Becali vorbesc puțin și ambiguu. A fost nevoie de o „cârtiță”, după cum se categorisește chiar Gheorghe Florescu, pentru a afla că Gigi Becali îl ajuta pe Hagi să… iubească, în timp ce „Regele” îi ocrotea oile!
Care era relația dumneavoastră cu familia Becali? Și eu, ca și Giovani, de exemplu, aveam mici afaceri pe bulevard. Am fost „bulevardist”. Tata era în închisoare și am fost copil al străzii. Am făcut afaceri cu bilete de cinema, de circ. Am avut o mică relație cu Giovanni prin ’60, dacă nu mă înșel, când am reușit să-i dau niște bilete la Harlem Globetrotters.
Aceasta a fost singura legătură? Am cunoscut în timp familia Becali, am intrat printre ei. Eu sunt un om care culege informații. Un fel de cârtiță (râde cu poftă). L-am cunoscut personal pe Anastasie Becali, tatăl lui Gigi. Tase era, poate, un altfel de om. Mai retras când venea vorba de marile afaceri, dar în rest era la fel de spontan. Familia Becali a avut noroc cu Gică Hagi.
Adică? Ceaușescu dăduse ordin ca toate oile din zona orașului să fie duse la munte, ca să nu mai facă ravagii. Atunci, Tase a luat oile și le-a dus în pădure, iar ceilalți oieri le-au vândut. Dacă nu mă înșel, Becali le-a cumpărat de la amărâții ăia. Le-a luat pe nimica toată. Iar Hagi a intervenit la Valentin Ceaușescu și familia Becali a reușit să-și mențină turmele. Ulterior au luat legătura cu o serie întreagă de arabi și făceau troc. Dădeau oaia și luau dolaru’. Cu acordul Securității, bineînțeles. Așa au ajuns ei cei mai mari ciobani din zona Capitalei…
Relațiile dintre Hagi și Gigi nu sunt însă dintre cele mai bune în prezent… Asta nu e treaba mea! Dar ei sunt cumetri și, pe vremuri, când Gică Hagi a avut plăcerea de se iubi cu o mare domnișoară de oraș, se spune că Gigi ar fi încuiat atunci casa în care făcea amor Gică și ar fi aruncat cheia! Mai mult, se pare că, în instanță, la divorțul lui Hagi, Gigi ar fi jurat strâmb că doamna Hagi de atunci nu ar fi avut un comportament corect față de Gică. Acest lucru a fost, de altfel, recunoscut și de Gigi.
Cine este Gheorghe Florescu
Autorul cărții „Memoriile unui cafegiu” s-a născut la 8 mai 1944, în București. La vârsta de 8 ani, după arestarea tatălui său, Gheorghe Florescu (foto) începe să lucreze ca „băiat de prăvălie”, apoi ca ajutor al unchilor săi, care vindeau în Piața Vitan. În martie 1971 preia de la mentorul său, cafegiul armean Avedis Carabelaian, magazinul de cafea și dulciuri din bulevardul Hristo Botev. Acest loc a devenit treptat un loc de atracție pentru lumea artistică a Bucureștiului. În acest loc are drept clienți mari personalități ale vieții literare, artistice și sportive, dar și figuri marcante din Justiție, Miliție și Securitate. În prezent, deține un mic magazin de cafea în zona Pieței Rosetti. După cartea sa a fost făcut un film documentar intitulat „Amazoanele Securității”, iar autorul spune că îl pregătește și pe al doilea.
30.000 de exemplare ale cărții „Memoriile unui cafegiu” au fost vândute până acum. Aceasta a fost desemnată cartea anului 2008
Am o rețetă de cafea prin care pot să-l vindec pe Mitică Corleone de priapism. I-o recomand. Îl îndemn să apeleze la mine Gheorghe Florescu
Am ascultat de sfatul fiicei mele și am scos anumite capitole din carte, ca să nu provoc o serie de sinucideri. Cunoșteam atât de multe despre anumiți oameni și aveam și dovezi… Gheorghe Florescu, scriitor
Directorul editurii mi-a spus așa, după ce a citit manuscrisul: «Domnule Florescu, cartea dumneavoastră valorează cât 50 de cărți de istorie» Gheorghe Florescu, scriitor
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER